Respectul mercantil în prietenii!

Încerc să înțeleg cum funcționează oamenii cei mai apropiați mie, căci distanța față de ei pare să fie direct proporțională cu gradul de înțelegere (comprehensiune) pe care îl avem față de aceștia. Peste două săptămâni trebuie să mă duc la nunta unui prieten pentru care va trebui să plătesc cel puțin 400 de lei. Întâmplător mă aflu într-una dintre cele mai proaste perioade din punct de vedere financiar și știu cu siguranță, ținând cont de plățile pe care urmează să le fac, că va trebui să obțin un mic împrumut ca să îmi permit să mă duc la nunta prietenului meu drag din copilărie! Și în 400 ăia nu iau în calcul și rochia.

E puțin incredibil, nu, să te împrumuți de bani ca să te duci la nuntă? Dar în asta constă atârnarea omului care nu e în stare să rupă-n putregaiul moștenirii culturale, dominat de cele mai ordinare și convenționale obiceiuri. La polul opus dar și același este cazul sărbătoritului căruia i se pune ștreangul de gât și este stors până la asfixiere de banii pe care nu-i posedă, împrumutați și ei adică, în schimbul cărora primește niște cărți la reducere și niște maimuțoi de pluș.

Dar există și sărbătoriți emancipați care invită tot facebook-ul (cum mi s-a întâmplat – primisem invitația cu multă încântare și am fost chiar flatată că am fost invitată, deși nu eram în relații apropiate) și pe la urmă cadourile „își iau revanșa” cu vârf și îndesat în raport cu platourile de mâncare, se subînțelege, totuși, muncite… Mă întreb și acum ce o fi făcut cu atâta opulență de atenții… Sper din toată inima că și le-a băgat în cur 🙂

Advertisements

Câteva cuvinte…

Cred că iubirea pentru lectură o am de când mă știu. Pe lângă cărțile copilăriei („Jules Vernes”, „Cuore”, „Micul Prinț” etc.), citeam cu destul interes cărți serioase din care nu înțelegeam nimic: Hegel, Kirkegaard, Kant,Neuer. Mâncasem pe pâine tot romantismul german înainte să înțeleg ceva din el. Nu mă cred prea înnebunită după cărți, dar în general citesc orice îmi pică în mână, iar trierea o fac a posteriori. Așa am învățat cumva, să privilegiez cantitatea ca să pot fii selectivă ulterior.

Altfel, nu mă văd gen tocilară, deși am fost o elevă destul de bună și cam întotdeauna m-am descurcat fără probleme. Mai greu cu matematica și fizica, da’ în rest n-au fost chiar probleme 🙂 Iubesc să beau cafeaua dimineață cu maxim un pliculeț de zahăr brun, niște lapte (nu mult) și în general fierbinte. E printre puținele tabieturi pe care mi le permit și îmi dau senzația de o libertate negândită în alte circumstanțe.

Altfel, cred că am o libertate de gândire și un orizont destul de largi, chiar dacă uneori pot fi acuzată de o ușoară tendință spre feminism. Dar asta ar fi doar spre feminismul de bun-simț, nu cel extrem. Îmi plac prea mult bărbații ca să adopt așa ceva 🙂 Bine, probabil că trebuie să ai si un soi de masculinitate insurmontabilă ca să te împaci cu o astfel de gândire. Cam atât deocamdată din partea mea. Mă voi duce la culcare! Vă pup 🙂