Falocentrismul la Jane Austen

Nu arar găsim paradoxuri în cele mai înverșunate mișcări socio-culturale care par să deconstruiască întregul edificiu pe care acestea se clădesc. Tot legat de Jane Austen aș vrea să pun în evidență cât de eronată este de fapt revendicarea scriiturii feministe de la această autoare pre-victoriană, predecesoare a conceptului de femeie emancipată. Voi da câteva citate din romanul său Emma prin care voi arăta destul de clar (citatele vor vorbi de la sine, deci nu e nevoie de comentarii, cu excepția câtorva note edificatoare) misoginismul indubitabil al acestei ființe care nu face decât să continue buna tradiție a societății fundamental falocentrice. Vă prezint, deci, femeia ca obiect sexual al bărbatului:

Mrs. Weston was the object of a regard which had its basis in gratitude and esteem.

which a friend of his had addressed to a young lady, the object of his admiration

You [Harriet]  are his object—and you will soon receive the completest proof of it.

“Me!” she replied with a smile of astonishment, “are you imagining me to be Mr. Elton’s object?”

Believe me, sir, I am far, very far, from gratified in being the object of such professions (Emma)

the son approached her with a cheerful eagerness which marked her as his peculiar object

She was his object, and every body must perceive it.

That Emma was his object appeared indisputable.

for Frank Churchill grew talkative and gay, making her his first object

I do not believe I did you any good. The good was all to myself, by making you an object of the tenderest affection to me. (Frank to Emma)

Advertisements

Fractură masculină

Fractura pe care mi-a provocat-o privirea un bărbat, o privire rudimentară pe măsura primitivismului său, e vindecată. Nu și ligamentele. Ele se vindecă mult mai greu. O agresiune de neuitat, în centrul Bucureștiului. Bucureștiul nu este tocmai orașul în care să te simți în siguranță. E o tristețe cauzata de un misoginism subtil, neconturat. Tocmai din cauza acestei lipse de consistențe, acestei insinuări extrem de discrete, acest misoginism nu este condamnat și nu pare a fi condamnabil. O perversitate, o causticitate a melancoliei acute. Totul se repercutează în mentalul feminin. Nimic în cel masculin, unde lucrurile se desfășoară natural, patriarhal.

Problema bărbătească ține de faptul că aceștia nu-și conștientizează agresiunea. Acest cvasi-troglodism nu poartă o vină conștientă. Vina este, în cel mai bun caz, originară, dar, oricum, inconștientă. E cu atât mai greu într-o țară la porțile Orientului în care se mai regăsesc remanențele falocentrice. Dezechilibrul între sexe este o problema foarte dificil de abordat. O încercare de restabilire a unei egalități poate duce și mai departe starea de dezechilibru. Revolte animalic-instinctuale pot izbucni. Ușurința cu care unii oameni, inclusiv femeile care sunt cumva „manipulate” în acest inconștient colectiv structurat androfilic, tratează acest impas fără densitate poate fi considerat chiar revoltător, o dată ce problema este analizată în profunzimea ei. Nu trebuie decât încercat.

Revin cu aceeași rugăciune: nu fracturați cu privirea masculină!