Falocentrismul la Jane Austen

Nu arar găsim paradoxuri în cele mai înverșunate mișcări socio-culturale care par să deconstruiască întregul edificiu pe care acestea se clădesc. Tot legat de Jane Austen aș vrea să pun în evidență cât de eronată este de fapt revendicarea scriiturii feministe de la această autoare pre-victoriană, predecesoare a conceptului de femeie emancipată. Voi da câteva citate din romanul său Emma prin care voi arăta destul de clar (citatele vor vorbi de la sine, deci nu e nevoie de comentarii, cu excepția câtorva note edificatoare) misoginismul indubitabil al acestei ființe care nu face decât să continue buna tradiție a societății fundamental falocentrice. Vă prezint, deci, femeia ca obiect sexual al bărbatului:

Mrs. Weston was the object of a regard which had its basis in gratitude and esteem.

which a friend of his had addressed to a young lady, the object of his admiration

You [Harriet]  are his object—and you will soon receive the completest proof of it.

“Me!” she replied with a smile of astonishment, “are you imagining me to be Mr. Elton’s object?”

Believe me, sir, I am far, very far, from gratified in being the object of such professions (Emma)

the son approached her with a cheerful eagerness which marked her as his peculiar object

She was his object, and every body must perceive it.

That Emma was his object appeared indisputable.

for Frank Churchill grew talkative and gay, making her his first object

I do not believe I did you any good. The good was all to myself, by making you an object of the tenderest affection to me. (Frank to Emma)

Advertisements

Fractură masculină

Fractura pe care mi-a provocat-o privirea un bărbat, o privire rudimentară pe măsura primitivismului său, e vindecată. Nu și ligamentele. Ele se vindecă mult mai greu. O agresiune de neuitat, în centrul Bucureștiului. Bucureștiul nu este tocmai orașul în care să te simți în siguranță. E o tristețe cauzata de un misoginism subtil, neconturat. Tocmai din cauza acestei lipse de consistențe, acestei insinuări extrem de discrete, acest misoginism nu este condamnat și nu pare a fi condamnabil. O perversitate, o causticitate a melancoliei acute. Totul se repercutează în mentalul feminin. Nimic în cel masculin, unde lucrurile se desfășoară natural, patriarhal.

Problema bărbătească ține de faptul că aceștia nu-și conștientizează agresiunea. Acest cvasi-troglodism nu poartă o vină conștientă. Vina este, în cel mai bun caz, originară, dar, oricum, inconștientă. E cu atât mai greu într-o țară la porțile Orientului în care se mai regăsesc remanențele falocentrice. Dezechilibrul între sexe este o problema foarte dificil de abordat. O încercare de restabilire a unei egalități poate duce și mai departe starea de dezechilibru. Revolte animalic-instinctuale pot izbucni. Ușurința cu care unii oameni, inclusiv femeile care sunt cumva „manipulate” în acest inconștient colectiv structurat androfilic, tratează acest impas fără densitate poate fi considerat chiar revoltător, o dată ce problema este analizată în profunzimea ei. Nu trebuie decât încercat.

Revin cu aceeași rugăciune: nu fracturați cu privirea masculină!

Feminism fecund

Azi-noapte am avut una dintre cele mai acute nopți coșmarești din viața mea. Am visat ceva de-o stupizenie și de o veridicitate în același timp cumplite. Mă alăturasem unui grup de feministe a căror teorie mă atrăgea extrem de mult, poate tocmai pentru că simțeam ceva de bun-simț și inofensiv, ceva lipsit de agresivitatea tipică care li se reproșează atât de des feministelor. Mergea pe moștenirea și sub oblăduirea Laurei Mulvey, celebra cinefilă care revalorizează conceptul de male gaze preluat din Lacan și aduce în discuție the female gaze, care se pare ca nu este altceva decât tot un male gaze. Adică female gaze, cel puțin în filmele hollywoodiene și în cele care cad sub umbrela lor, nu este de fapt decât o extensie a male gaze-ului, pe care bărbații au impus-o printr-un anumit tip de filmare în care privirea masculină este privilegiată și în care practic se presupune în mod inconștient că spectatorul este bărbat. Destul de urât, într-adevăr.

Și ca să continuu visul, m-am alăturat, deci, unui grup de femei și bărbați feminiști (sau feministe?). Simțeam că aparțin, că fac parte din ceva important, cum ziceam, lipsit de violență. După mai multe întrevederi în care i-am convins de fidela mea aderare la noua mișcare, mi s-a spus că trebuie să urmez un fel de ritual formal, firește, nimic de care ar trebui să-mi fac griji.

To make a long story short, m-am prezentat înspre a fi inițiată, pentru ca apoi să mă trezesc cu un strap-on amplasat în zona subburticii. Trebuia, se pare, să aștept să îmi crească un falus (pe modelul strap-on-ului) îndeajuns de vârtos, încât să pot participa la militantismul feminist. Când am văzut că au început să-mi iasă niște fire de păr negre și ondulate pe piept, am urlat (în vis, încă) și mi-am scos imediat strap-on-ul, moment în care s-a ivit falusul real. M-am trezit nădușită…

POLL: În care dintre cele două poze se află Laura Mulvey? Vă dau un indiciu: „zebră!”

Ars poetica

Câteva poezii scrise mai demult, dinainte să intru la facultate, deci fiți îngăduitori. Sper să vă placă 🙂

„Baginul” era un arhitep jungian inventat de mine 😀 eram cam năbădăioasă, dar cred în continuare că își păstrează o autencititate:

Bagin universal

Bagin spumos
E seva vieții tale
„Clit, clit..”
S-aude cel mai puternic mușchi anatomic,
Matriarhatul!

Post

postmodernismul s-a sfârșit.
postpostmodernismul s-a sfârșit.
postpostpostmodernismul s-a sfârșit.

Scrisoarea a 6-a

Azi femeea haine lunge
Te inchipuie ceresc
Dar tu esti mundan în frunce
Ca tot genul omenesc
De ai crede că cu lacrimi
Vei atinge stofa caldă
Ia, gândește printre cratimi,
Căci femeia nu e oarbă.

Kamelia, un nou început – Ya-ya!

Am încercat s-o înțeleg pe Kamelia de multe ori. De la bun început mi s-a părut ceva discordant în asocierea ei cu Puya și nu înțelegeam de ce un om cu stofă se însoțește cu cineva cu o reputație care nu îl onorează întru totul.Aș putea-o scuza prin prezența destul de pregnantă a lui George Hora, care, într-adevăr, se vede că vine cu altă materie organică în muzica românească. Nu m-ar mira să aflu că are studii muzicale solide, poate chiar la universitate, la Conservator etc. George Hora, din câte înțeleg, este și compozitorul muzicii pe care ea o cântă.

Dar lăsând asta la o parte, vreau să ajung în sfârșit la subiectul care mă interesează: debutul single al lui Kamelia care, după cum intuiam dinainte, nu avea cum să fie dezamăgitor. În mod simbolic, melodia se numește „Prima oară” și se referă la prima ei iubire, la primele experiențe ale devenirii femeie („devii femeie, nu te naști femeie” – ne spune Simone de Beauvoir). Poate una dintre cele mai mari surprize (deși mie îmi place să găsesc surprize mai plăcut și mai subtile în redescoperirea clipului și a melodiei la fiecare reascultare), în sens popular, este apariția lui Steven Gerrard de la Liverpool – ceea ce mi se pare absolut incredibil, de altfel; nici nu înțeleg exact cum se explică toată chestia 🙂 Oricum, lăsând la o parte toate aceste mecanisme de marketing, care sunt totuși necesare pentru a putea fi auzit, Kamelia vine cu un aer de prospețime și autenticitate destul de rare în muzica românească contemporană, iar pentru asta țin să o felicit prin intermediul modestului meu blog 🙂

Dacă mi se permite o referință la Roland Barthes și al lui Camera luminoasă, putem găsi numeroase punctum-uri în clip (deși autorul le aplică la fotografie). Unul foarte interesant mi se pare tranziția de la o ipostază la altă în anumite cazuri, unde imaginea devine roșie. E ceva… pur subiectul, specific punctum-ului, de altfel. Dar nu cred că are rost să vă mai țin „în suspans”, pentru că „vorba multă, sărăcia omului” și mai bine vă las să savurați singurei cu Kamelia 🙂

Audiență plăcută! 🙂